De ce ne pierdem gustul și mirosul în infecția cu COVID-19? Poate să ne fie zincul un bun aliat împotriva acestei boli?

De ce rămânem fără gust și miros în cazul în care ne-am infectat cu COVID-19? Poate fi acest fapt un prognostic bun pentru progresul bolii? Poate fi benefic aportul de  zinc, în acest caz? Poate fi carența de zinc una dintre cauzele complicațiilor bolii COVID-19?  Iată unele întrebări la care dorim să găsim răspuns în cele ce urmează.

Pierderea gustului și a mirosului în boala COVID-19

Printre cele mai comune simptome întâlnite în infecția cu virusul COVID-19, pe lângă febră, tuse, durere în gât, slăbiciune, dureri musculare, curgerea nasului (rinoree) și diaree se numără și pierderea gustului (ageuzia) și a mirosului (anosmia). Un studiu făcut în Germania indică faptul că 47 % dintre pacienții infectați cu acest virus și-au pierdut mirosul. La 87 % din aceste cazuri pierderea mirosului a fost însoțită și de pierderea sau alterarea gustului.[1] Un alt studiu arată faptul că 87 % dintre persoanele care au avut forme ușoare sau moderate de boală s-au confruntat cu pierderea mirosului. [2]

Sunt și alte infecții virale care duc la pierderea acestor simțuri, însă în cazul infecției cu virusul COVID-19 acest lucru se poate produce brusc și sever chiar și în absența înfundării nasului (congestia nazală). Acest lucru o diferențiază de alte viroze. Mai mult, durata în care persoana respectivă nu simte mirosul sau gustul e în medie de 8-9 zile, mai lungă decât în cazul întâlnit la alte viroze (2-3 zile). Recuperarea totală poate dura foarte mult (luni, poate chiar ani).[3]

Un studiu făcut în Iran arată faptul că pacienții care și-au pierdut mirosul în urma acestei infecții, au fost mai puțin predispuși la a avea febră, tuse sau dispnee (respectiv 87.9% vs 37.38%, 67.7% vs 18.98% și 18.6% vs 14.38%) și au avut o rată mică de spitalizare (1.1 %). [5]

Care sunt cauzele pierderii gustului și ale mirosului?

>Efectul toxic al virusului asupra celulelor nervoase?

Sunt mai multe ipoteze care încearcă să explice mecanismul producerii acestui fenomen. De exemplu, efectul toxic pe care îl are virusul asupra celulelor nervoase sau asupra unor celule care căptușesc epiteliul nazal sau bulbul olfactiv.[1]

Este puțin probabil ca virusul să aibă un efect direct asupra nervilor care sunt responsabili de aceste două simțuri. Din ce cauză? Deoarece acestora le lipsește enzima ACE2 (enzima de conversiei a angiotensiei 2), poarta prin care COVID-19 pătrunde în interiorul celulei. Cu toate acestea, această enzimă se găsește în celulele care oferă hrană și suport neuronilor olfactivi dar si în celulele stem și în celulele vaselor de sânge. Prin urmare, un potential mecanism ar putea fi perturbarea semnalului olfactiv în COVID-19, datorat celulelor care susțin neuronii.[4]

>deficitul de zinc?

O altă cauză ar putea fi reprezentată de deficitul de zinc. Se știe faptul că fiecare infecție virală scade concentrația nazală de zinc. Acest lucru are un impact negativ asupra funcționării enzimei anhidraza carbonică. Aceasta este o enzimă dependentă de zinc și are un rol important în funcționarea optimă a simțului gustului și a mirosului.[1, 5]

Sunt numeroase studii care leagă pierderea gustului și a mirosului de deficitul de zinc. Acesta lucru poate apărea fie datorită chimioterapiei și a agenților chelatanți, fie datorită deficienței nutriționale întâlnită cel mai adesea la populația în vârstă și în cazul persoanelor care fac dializă.[4]

care sunt posibilele beneficii pe care ni le aduce zincul în lupta cu boala covid-19?

Dintre beneficiile pe care ni le poate aduce prezența în organism a unei concentrații optime de zinc, amintim:

>Funcționarea optimă a sistemului imunitar

Atunci când virusul invadează cavitatea nazală, sistemul imunitar reacționează prin a acumula o mai mare cantitate de zinc în propriile-i celule. Ca urmare, cavitatea nazală sărăcește în acest metal. Urmează atfel, un întreg răspuns imun care duce la scăderea concentrației enzimei ACE2, dar și la fenomene precum strănutul sau pierderea gustului și a mirosului. În acest fel, sistemul imunitar luptă împotriva răspândirii infecției, chiar dacă plătește un preț.[5] Pierderea mirosului este un indicator al unei infecții virale acute și a unui răspuns imunitar bun. În acest caz, conform studiilor, este mai puțin probabil ca persoana respectivă să dezvolte o formă severă de boală.

>Inhibarea înmulțirii virusului

Pe lângă rolul de reglator al sistemului imunitar, cercetările arată că zincul poate inhiba înmulțirea (replicarea) virusului COVID-19, prin mai multe căi. Dintre acestea amintim inhibarea polimerazei, inhibarea formării proteinelor, destabilizarea membranei virale, blocarea ieșirii particulelor virale din celule. Deci, o concentrație de Zn adecvată la nivel celular poate încetini înmulțirea acestui virus.[6]

>Protecția împotriva intrării virusului în organism

Mai mult, zincul mărește frecvența mișcărilor cililor din celulele ciliate care se găsesc la nivelul tractului respirator. Acest lucru are un efect benefic atât împotriva infecției virale cât și împotriva infecției bacteriene care o însoțește adesea. De asemenea, zicul poate proteja bariera tisulară pentru a nu permite virușilor și altor patogeni să ajungă în sânge.[6]

>Proprietăți antioxidant, antiinflamatorii și antitrombotice

Unul dintre semnele distinctive ale acestei infecții este producerea unui dezechilibru al răspunsului imunitar. Astfel, apare așa zisa furtună de citochine (produși imuni proinflamatori) care distrug țesutul plămânului sau al altor organe. Zincul are proprietăți antiinflamatoare și antioxidante care pot sprijini sistemul de apărare al organismului în lupta cu aceste procese proinflamatoare.[6]

Complicațiile infecției cu SARS-CoV2 adesea includ fenomene trombotice. Unele studii au indicat faptul că zincul poate reduce formarea trombilor.[6] Care ar putea fi una dintre explicații?

Enzima ACE2 care este responsabilă de pătrunderea coronaviusului în celulă este o metaloenzimă bazată pe zinc. Activitatea ei zilnică depinde de aportul de zinc din alimentație. ACE2 face parte din sistemul RAS (renin-angiotensină) cu rol important în modularea tensiuni arteriale. Când este folosită pe post de receptor pentru proteina spike a coronavirusului, activitatea acestei enzime este încetinită. Prin concentrația acesteia la nivelul celulelor epiteliale scade. În acest mod se ajunge la pierderea controlului sistemului RAS și la producerea angiotensinei 2. Acest lucru se reflectă ulterior în apariția fenomenelor de tromboză, inflamație și vasoconstrucție. Apar, așadar, așa-zisele complicații ale bolii COVID-19 ca sindromul respirator acut sever și furtuna de citochine, manifestate în a doua săptămână de boală, la pacienții grav afectați. [7]

 O serie de studii indică faptul că suplimentarea cu zinc ajută la refacerea enzimei ACE2 și la prevenirea perturbării sistemului RAS și implicit a fenomenelor de tromboză, inflamație și vasoconstrucție. În acest fel se pot preveni complicațiile severe COVID-19 care duc la o mortalitate ridicată și care ar putea avea la bază și o deficiență de zinc.[1]

Deficitul de zinc

Nivelul seric de zinc considerat normal este de 84-159 µg/dl. Între 60-83 µg/dl poate fi vorba de o ușoară deficiență, fie datorată fluctuțiilor psihologice, fie consumului unor medicamente. Sub 59 µg/dl, vorbim despre o adevărată deficiență de zinc. Sub 30 µg/ml este vorba despre o deficeință severă. Măsurarea zincului seric este considerată o metodă de încredere pentru diagnosticarea deficienței, însă cea mai mare cantitate de zinc este legată de proteinele intracelulare. Prin urmare, pot apărea semne clinice ale deficitului chiar dacă nivelul seric este încă în parametri normali.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că o treime din populația lumii ar putea avea carențe de zinc.[7] Zincul se găsește în produsele de origine animală (carne, lactate, ouă) dar și în produsele de origine vegetală. Alimentele vegetale bogate în zinc sunt leguminoasele (năutul, lintea, fasolea) semințele (cânepă, dovleac, susan, in), nucile (caju, migdale, alunele de pădure, muguri de pin), cerealele integrale și cartofii.[8]

Concluzie

Pierderea gustului și a mirosului în infecția cu COVID-19 apare, de obicei, în formele ușoare și moderate de boală și poate fi un indicator al unei reacții optime a sistemului imunitar. Una dintre cauzele acestui fenomen ar putea fi apariția deficienței locale de zinc produsă de infecția virală. Așadar, aportul de zinc prin alimentație sau prin suplimente alimentare ar putea ajuta la refacerea mai rapidă a acestor simțuri. Mai mult, zincul poate ajuta la mobilitatea cililor care căptușesc tractul respirator, fortifică integritatea epitelială, inhibă replicarea virusului, păstrează imunitatea antivirală, atenuează riscul inflamației și a trombozei, reducând astfel afectarea plămânului și a altor organe, precum și a a dezvoltării altor infecții. Deși mai este nevoie de studii clinice care să vizeze boala COVID-19, datele preexistente încurajează consumul alimentelor bogate în zinc și/sau a suplimentelor cu zinc, atât profilactic cât si în cazul tratamentelor curative.

Referințe bibliografice:

1. Equils, O., Lekaj, K., Fattani, S., Wu, A., Liu, G., Proposed mechanism for anosmia during COVID-19: The role of local zinc distribution, Journal of Translational Science, 7 (1), 2021.
2. Lechien, J.R., Chiesa-Estomba CM, Hans S., Barillari M.R., Jouffe L., Saussez, S., Loss of smell ans taste in 2013, European Patients with mild to moderate COVID-19. Ann. Inter. Med., 2020, M20:2428.
3. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/pierderea-mirosului-si-gustului-infectia-covid-19, preluat în 17.11.2021, ora 12:35
4. Joachimiak, M. P., Zinc against COVID-19? Symptom surveillance and deficiency risk groups, Plos Neglected Tropical Diseases, 2021.
5. Equils, O., Lekaj, K., Wu, A., Fattani, S. Liu, g., Rink, L., Intra-nasal zinc level relationship to COVID-19 anosmia and type 1 interferon response:a proposal, Laryngoscope Investig Otolaryngol, 6(1), 20121, 21-24.
6. Wessels, I., Rolles, B., Rink, L., The potential impact of zinc supplementation on COVID-19 pathogenesis, Perspective, 11, 2020, 1712.
7. Salgo, MP., Covid -19: Zinc and angiotensin-converting enzyme 2 (ACE2) deficiencies as determinat of risk and severity of disease: a narrative review, Infect. Dis. Ther., 2021, 10, 1215-1225.
8. https://www.csid.ro/dieta-sport/dieta-si-nutritie/alimente-bogate-in-zinc-beneficiile-acestui-mineral-asupra-sistemului-imunitar-19441086/, preluat în 18.11, ora 11.