Deși este nesocotită de mulți, Biblia este pusă în prim plan de către autori celebrii. Mari oameni de cultură, oameni de stat, scriitori sau oameni de știință au descris în cuvinte profunde ce impact are Biblia în istoria lumii și în viețile oamenilor. Nu putem ignora cuvintele lor dar putem adăuga propriile gânduri despre Cartea care a influențat omenirea. Să le savurăm și să le împărtășim și altora!
J. W. Goethe (1782-1749)
„Biblia nu este o carte națională, ci cartea națiunilor. Ea este o carte care va trăi veșnic, pentru că, atât cât va fi lumea, nu se va găsi nimeni care să se ridice și să spună: „Eu o pricep în tot amânuntul și în tot cuprinsul ei.”
Eu, personal, iubesc și prețuiesc Biblia, căci aproape numai ei îi datorez toată cultura mea morală. Istorisirile, învățăturile, simbolurile, pildele ei, toate s-au întipărit adânc în mine și m-au influențat într-un fel sau altul. De aceea, nu mi-au plăcut atacurile nedrepte, batjocoritoare și răutăcioase împotriva ei.”
Am citit-o toată de mai multe ori; am citit-o și pe sărite și de la început și de la sfârșit. Marea cinste ce se dă Bibliei de multe popoare și generații se datorează valorii ei lăuntrice. Sunt încredințat ca Biblia e cu atât mai frumoasă, cu cât o citești mai mult. Consider Evangheliile în totul adevărate, căci în ele există o reflexie a sublimului, care emană din persoana lui Hristos.”
Cu 11 zile înainte de moarte, Goethe a mărturisit unuia dintre prietenii săi (Eckermann) cele ce urmează: „N-are importanță cât va progresa mintea omenească în cultura intelectuală, în științele naturii, în lărgime și în adâncime: ea nu va fi în stare să se ridice desupra demnității și culturii morale a creștinismului, așa cum strălucește în Evanghelii. „Viața și puterea unui popor depinde de atitudinea pe care a luat-o față de Biblie.”
W. Gladstone (1809-1898, om de stat englez, fost prim ministru al Angliei)
„În singurătatea unei odăițe, în liniștea nopții, pe patul de suferință, în fața morții, pretutindeni Sfânta Scriptură stă alături de noi: cuvintele ei vindecă și alină, îndreaptă și îndrumă, întăresc și dau îndemn spre tot ce e bun. Mai mult chiar, în învălmășala satului, a comuniei, a tribunalului, a străzii sau a pieții, când deșteptarea poftelor, a pornirilor egoiste, a afacerilor pare a pune stăpânire deplină pe orice gând al fiecărui suflet, chiar și atunci, tocmai atunci se aude glasul Sfintei Scripturi dulce și potolitor, și unul sau altul din cuvintele ei dă aripi sufletului, încât el își ia zborul ca o porumbiță și își găsește pacea.”
Charles Dickens (1812-1870)
Îi scrie mezinului familiei, pe când acesta se pregătea să părăsească țara pentru a merge în Australia, următoarele:
„Îți pun între cărți un Nou Testament, din același motiv și cu aceleași nădejdi care m-au călăuzit să scriu pentru tine când erai copil, pentru că aceasta este cea mai bună carte pe care a avut-o și o va avea lumea, și pentru că îți dă cele mai bune reguli după care se poate conduce o ființă omenească, care încearcă să fie sinceră și conștientă de datoria sa.”
„Când au plecat ceilalți frați ai tăi, am scris pentru fiecare cuvinte cum scriu acum pentru tine și i-am rugat pe toți să se conducă după această carte, fără a ține seama de interpretările și născocirile omenești.”
„Când au plecat ceilalți frați ai tăi, am scris pentru fiecare cuvinte cum scriu acum pentru tine și i-am rugat pe toți să se conducă după această carte, fără a ține seama de interpretările și născocirile omenești.”
„Îți aduc aminte că, acasă, nu ai fost plictisit cu practici religioase și formalități reci! Vei înțelege cu atât mai bine acum cum adevărul și frumusețea religiei creștine, așa cum provine de la Hristos Însuși, și neputința de a te abate de la adevărata religie, dacă o prețuiești cu smerenie și din inimă.”
Heinrich Heine (1797-1856)
Poet și prozator german (de origine evreu, trecut mai târziu la creștinism), se spovedește:
„Luminarea mea o datorez pur și simplu unei cărți. Unei cărți? Da. Ba încă este una foarte veche, simplă, modestă, ca și natura, și naturală ca și aceasta. O carte care are înfățișarea obișnuită și lipsită de pretenții, ca soarele care ne încălzește, ca pâinea care ne hrănește. O carte care ne privește cu atâta încredere și bunătate, ca o lumină. Și această carte se numește, scurt și cuprinzător, CARTEA BIBLIA. Pe drept se numește ea și Sf. Scriptură.”
„Cine a pierdut pe Dumnezeul său, acela îl poate găsi din nou în această carte, și cel ce nu L-a cunoscut niciodată, acela găsește aici adierea Cuvântului Dumnezeiesc.”
George Gordon Byron (1788-1824)
Unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, cunoscut mai ales sub numele de Lordul Byron.Cu toată viața sa plină de aventuri, care nu-i fac cinste ca om, caracterizată îndeosebi prin „extravaganță, numeroase povești de dragoste, datorii, despărțiri și acuzații de incest și sodomie” a lăsat scris pe Biblia-i personală următoarele cuvinte:
„În această preafântă Carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiți sunt acei muritori cărora Dumnezeu le-a dat darul dea auzi, de a citi, de a rosti o rugăciune și de a primi cu umilință cuvintele acestei cărți. Fericiți cei care sunt în stare să deschidă poarta și să meargă cu hotărâre pe calea arătată de ea. (s.n.) Iar cei care o citesc numai ca să se îndoiască de spusele ei sau să le disprețuiască, aceia mai bine nu s-ar fi născut.”
François Guizot (1787-1874)
Istoric, orator și om de stat englez, scrie în legătură cu Evanghelii următoarele:
„Marea putere a acestor cărți și a relatărilor lor a fost încercată și probată. Ele au biruit păgânismul; ele au biruit Grecia, Roma și Europa barbară, ele sunt pe cale de a birui lumea. Și sinceritatea autorilor nu e cu nimic mai prejos decât puterea cărților. Noi putem pune în discuție pregătirea scolastică și perspicacitatea critică a primilor istorici ai lui Isus Hristos; dar e imposibil să contestăm buna lor credință; ea sclipește din cuvintele lor; ei au crezut ceea ce au spus; ei au pecetluit afirmațiile lor cu sângele lor.”
Immanuel Kant (1724-1804)
Filozof german, unul dintre cei mai mari gânditori ai lumii. Acesta, auzind că Stilling, prietenul său, a început să citească Biblia, îi scrie următoarele:
„Faci bine că îți cauți liniștea în Evanghelie, pentru că ea este un izvor nesecat al tuturor adevărurilor, cum nu se mai găsește nicăieri.” (s.n.)
„Dacă Evanghelia n-ar fi lăsat să țâșnească de pe paginile ei învățăturile morale care să alcătuiască temelia neclintită a vieții omenirii întregi, apoi filozofia nu le-ar fi elaborat nici până azi, în curăția lor divină.”
„Biblia este cartea al cărui conținut mărturisește el singur originea-i divină…Ea ne descoperă cât de mare este vina noastră, cât de adâncă ne este căderea, dar și cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. Biblia este comoara mea cea mai de preț, fără de care aș fi nenorocit.”
Jean Jacques Rousseau (1712-1778)
Filizof, scriitor și compozitor francez, în opera sa principală „Émile sau despre educație”, scrie următoarele:
„Vă mărturisesc că majestatea Scripturilor mă umple cu admirație, după cum puritatea Evangheliei își are influența ei asupra inimii mele…Răsfoiți lucrările filozofilor noștri, cu toată pompa lor de dicțiune, ce sărace, cât de disprețuite sunt, în comparație cu Scripturile. E posibil, oare, ca o carte atât de simplă și, totodată, atât de sublimă, să fie simplă lucrare a omului?”
„E posibil ca personajul sacru, a cărui istorie o conține, să fie un simplu om? Găsim ca el să-și fi asumat tonul unui sectar entuziast sau ambițios? Ce dulceață, ce curăție în comportarea Sa! Ce învățături pline de har! Ce maxime sublime! Ce înțelepciune profundă în cuvintele Sale! Ce prezență de spirit, ce subtilitate, ce potrivire în răspunsurile Sale!”
„Unde este omul, unde este filozoful care să fi trăit așa și să fi murit așa, fără slăbiciuni și fără împotrivire? […] Da, dacă viața și moartea lui Socrate au fost acelea ale unui om înțelept, viața și moartea lui Isus au fost acelea ale unui Dumnezeu.”[…]
„Să presupunem, oare, că istoria evanghelică e simplă ficțiune? Într-adevăr, prietenii mei, ea nu poartă nici un semn al ficțiunii. Din contră, istoria lui Socrate, pe care nimeni nu se gândește s-o pună la îndoială, nu e atât de bine dovedită ca aceea a lui Isus Hristos. O așa presupunere de fapt ar îmbrăca dificultatea numai în alte haine, fără să o înlăture, căci e mai greu de conceput ca un număr de persoane să cadă de acord să scrie o așa istorie, decât că unul singur le-ar fi furnizat materialul.”
„Autorii evrei erau incapabili de dicțiunea ei și străini de morala conținută în Evanghelie. Semnele adevărului ei sunt atât de izbitoare și de neimitat, încât inventatorul ar fi un caracter mai uimitor decât eroul”[…]
Charles Haddon Spurgeon (1834-1892)
„Fie ca orice om, tânăr sau bătrân, care dorește să fie sfânt, să aibă o atitudine de veghere sfântă în inima sa, și să-și păstreze Sfânta Scriptură în fața ochilor larg deschiși. Acolo va găsi marcate toate cotiturile drumului, va găsi indicată fiecare mlaștină și fiecare loc noroios, precum și drumul pe care poate să treacă pe acolo, fără să se murdărească; acolo va găsi lumină în locul întunericului, tihnă în locul epuizării, și companie în locul singurătății, astfel încât, cu ajutorul acestora, el să poată primi binecuvântarea care se află scrisă în primul verset din Psalmul 119: Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului.”
„Când o văd (este vorba de Biblie), îmi pare că aud o voce dintr-însă: Eu sunt cartea lui Dumnezeu; omule, citește-o! Eu sunt Scriptura lui Dumnezeu, deschide paginile mele, căci au fost scrise de Dumnezeu; citește-o, căci El e Autorul ei.” (s.n.)
Dr. Howar Atwood Kelly (1858-1943)
„Când citirea Bibliei este practicată cu o inimă cinstită, ea transformă natura umană, face ca o prostituată să iubească sfințenia și să devină un înger plin de îndurare, și ridică pe cerșetor și pe alcoolic și-i așează alături de prinții lumii.”
„Biblia se justifică singură pentru că ea este un leac minunat. (s. n.) Nu a existat niciun pacient pe care să nu-l poată vindeca, dacă pacientul și-a luat tratamentul în mod sincer.”
Martin Luther (1483-1546)
„Biblia este vie. Ea îmi vorbește. Are picioare, fuge după mine. Are mâini și mă prinde.” Și cineva completează: „Aceste afirmații sunt adevărate: dacă o citim, o studiem și o ascultăm, Biblia va deveni o parte a vieții noastre.”
Un autor necunoscut scrie despre cei care citesc Biblia cu sinceritate și vor să-și însușească principiile de viață pe care ea ni le oferă că: […] „ei pot deveni, prin aceasta, OAMENI:
- care nu pot fi cumpărați,
- al căror cuvânt „este da și amin”,
- care pun caracterul mai presus de bogăție,
- care au opinii și o voință,
- care cunosc mai mult decât strict profesia lor,
- care nu ezită să folosească ocaziile favorabile,
- care nu-și pierd individualitatea în mulțime,
- care sunt cinstiți și în lucrurile mici, și în cele mari,
- care nu fac compromisuri cu răul,
- ale căror ambiții nu sunt limitate de propriile lor dorințe egoiste,
- care nu spun că fac anumite lucruri pentru că „toți fac așa”
- care sunt prieteni adevărați la bine și la rău, la greu și în prosperitate,
- care nu cred că șiretenia și tirania sunt cele mai bune calități pentru a avea succes în viață,
- cărora nu le e rușine să susțină adevărul atunci când acesta este nepopular,
- care pot spune „nu” cu tărie dacă este cazul, atunci când toată lumea spune „da”.
M. Montiero-Williams (1819-1899)
M. Montiero-Williams în urma studierii timp de patruzeci și doi de ani a scrierilor orientale, făcând o comparație între acestea și Biblie, face următoarea propunere:
„Adunați-le (scrierile orientale, s. n..), dacă vreți, pe marginea stângă a biroului; însă țineți Sfânta Biblie la dreapta – separat, de una singură – la mare distanță de celelalte. Pentru că […] există un abis între ea și așa-zisele cărți sacre ale Orientului, care le desparte categoric, iremediabil și definitiv […] un adevărat abis peste care nu se poate arunca o punte cu nicio știință a gândirii religioase.”
H. L. Hastings (1831-1899)
Un alt admirator al Cuvântului lui Dumnezeu, scrie despre acesta:
„Oricât ar fi respins și desconsiderat necredincioșii această carte vreme de o mie opt sute de ani, ea rămâne până astăzi de neclintit. Răspândirea ei este tot mai largă, fiind mai iubită, prețuită și citită astăzi decât oricând. Necredincioșii, cu toată ofensiva lor, reușesc să-i aducă tot atâta vătămare cât ar aduce un individ piramidelor din Egipt, lovindu-le cu ciocanul. Atunci când un monarh francez și-a pus în gând să-i persecute pe creștinii de sub stăpânirea sa, un bătrân om de stat și militar l-a sfătuit: Sire, Biserica lui Dumnezeu este o nicovală peste care s-au spulberat multe ciocane. Zadarnic au lovit în această carte ciocanele necredincioșilor, de-a lungul veacurilor, căci n-au războit nicovala. Dacă n-ar fost cartea lui Dumnezeu, oamenii ar fi nimicit-o de mult. Împărați și papi, regi și preoti, prinți și stăpânitori și-au încercat cu toții puterile; iată, ei au murit, iar cartea încă trăiește.”
Fr. Bettex (1837-1915)
Fr. Bettex un pastor german, în cuvinte pline de măiestrie, cu referire la Biblie și la importanța ei pentru sufletele noastre, a spus următoarele:
„Biblia! O carte într-adevăr cum nu e alta. Urâtă și prigonită, ca nicio altă carte, ea totuși e indestructibilă. Ea e, în același timp și disprețuită și venerată, luată în râs și foarte stimată, declarată moartă și totuși plină de viață. Împărați, regi și pontifici puternici nu au cruțat nicio osteaneală și nu s-au dat în lături de la nimic ca să o poată nimici. Înțelepții și învățații au combătut-o cu sudoarea pe frunte și, acum când știința și critica cred că au distrus-o, ea se răspândește cu o iuțeală uimitoare în sute de limbi, în milioane de exemplare în lumea întreagă, se citește și se propovăduiește de la un pol al pământului la celălalt. Pentru credința în ea, negrii primesc să fie arși de vii, armenii și chinezii să fie torturați până la moarte. Ei, voi, învățaților și criticilor, scrieți o carte ca aceasta și atunci voi crede în voi.”
„Biblia este un pom al vieții, printre ale cărui ramuri uriașe și veșnic verzi adie când dulce, când cu putere, vâtul ceresc, un pom cu roade care aduce sfințenie, putere, sănătate, viață de veci, celor atinși de otrava păcatului.”
„Ea este o carte îngrozitoare și plăcută, plină de o cerească pace, care întrece orice pricepere plină de tunetele și trăsnetele lui Dumnezeu cel Atotputernic, care zdrobește popoarele, cum sfărâmă olarul oalele sale, și înaintea căruia ele sunt o picătură de apă într-o vadră. E plină de cele mai delicate mângâieri și făgăduințe ale lui Dumnezeu, care hrănește păsările văzduhului, numără perii capului și dă sănătate copilului, pentru care se roagă cu lacrimi o sărmană mamă. O carte care dezleagă cu vorbe simple cele mai adânci probleme care au frământat omenirea de când există, care dă răspunsuri copilului și se joacă cu înțelepciunea înțelepților; o poezie și o epopee impunătoare, care suprinde totul în sine, atât de înaltă și totodată atât de profundă, cum nu e nimic din tot ce s-a scris între oameni.”
Theodor Roosevelt (1858-1919)
„Orice om cugetător pricepe, dacă meditează, ceea ce un mare număr de oameni e gata să uite, că învățăturile Bibliei sunt atât de mult înnodate cu viața noastră civilă și socială, încât ne-ar fi inposibil literalmente – nu vreau să spun în mod figurat că literalmente – de a calcula cum ar fi viața dacă acele învățături s-ar răsturna (s.n.) Noi am pierde aproape orice scară, după care reglăm acuma moralitatea publică și particulară, toate linile de conduită, pe care le urmărim cu mai multă ori mai puțină energie. aproape fiecare om, care prin opera vieții sale a înmulțit numărul invențiilor omenești pentru care neamurile ca și poporul nostru sunt mândre, aproape toți acești oameni au clădit opera vieții lor în primul rând pe învățăturile Bibliei.”
Widrow Wilson (1856-1924)
„Biblia este cuvântul vieții. Vă rog să o citiți și să constatați voi înșivă acest lucru.(s.n.)”
„Nu citiți bucăți mici ici-colea, ci pasaje lungi, care într-adevăr vor fi calea spre inima ei. Nu o veți găsi plină numai de bărbați adevărați și femei adevărate, ci și de lucrurile asupra cărora v-ați mirat și îngrijorat în tot cursul vieții voastre, cum acesta este mereu cazul între oameni. Cu cât veți citi mai mult, cu atât mai clar vă va fi care lucruri sunt demne de reținut și care nu, care lucruri fac pe om fericit: fidelitatea, onestitatea, vorbirea adevărului, hotărârea de a da tot pentru ceea ce cred că e datoria lor, – și care sunt lucrurile care, cu siguranță, fac pe omnefericit: egoism, lașitate, înșelăciune și tot ce este comun și josnic.”
„Când ai citit Biblia vei ști că ea este Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece vei fi găsit cheia spre propria-ți inimă, propria-ți fericire și propria-ți datorie.” (s.n.)
In The Century Magazine (apărut între anii 1881 și 1930), se spune despre Biblie:
„Născută în est și îmbrăcată cu forme de înfățișare orientală, Biblia merge cu picioarele-i cunoscute pe toate drumurile pământului și intră într-o țară după alta, pentru a căuta pe ai săi pretutindeni. Ea a învățat să vorbească în sute de limbi inimilor oamenilor. Ea pășește în palat pentru a spune Domnitorului că e un serv al Celui Prea Înalt și în colibă pentru a comunica țăranului că e un fiu al lui Dumnezeu. Copiii ascultă povestirile ei cu admirație și bucurie, și oamenii înțelepți o cercetează ca pilde ale vieții. Ea are un cuvânt de mângâiere pentru timpul primejdiei, o vorbă de încurajare pentru ziua de restriște, un cuvânt de lumină pentru ora întunericului. Expresile ei se repetă în adunările poporului și sfaturile ei se șoptesc în urechea singuraticului. Cel înțelept și mândru tremură de avertismentele ei, însă către cel rănit și cel ce simte remușcări ea vorbește cu dragoste maternă.” […]
„Cuvintele ei cele mari devin mai prețiose decât perlele, când sunt purtate aproape de inimă. Nimeni nu e sărac ori părăsit, care posedă aceste comori. Când peisajul e învăluit cu vălul întunericului și peregrinul tremurător se apropie de valea morții, el nu se teme a-i trece pragul; el apucă bastonul și toiagul Scripturii și zice cunoscuților săi: Rămâneți cu bine, ne vom revedea, și mângâiat de acest reazăm el se îndreaptă spre strâmtorarea pustie ca cineva care se ridică din întuneric la lumină.”
Bernard Ramm (1916-1992)
„De o mie de ori a răsunat clopotul de înmormântarea Bibliei, s-a înșiruit procesiunea funerară, s-a dăltuit epitaful pe piatra de căpătâi și s-a rostit necrologul. Spre surprinderea tuturor, însă, ea a refuzat să moară. Nicio altă carte nu a fost așa de ciopârțită, disecată, cernută și ocărâtă. Ce carte de filozofie sau religie sau psihologie sau belles lettres a mai fost supusă unui atac de o așa amploare precum Biblia – cu atâta meschinărie și scepticism, atât de metodic și de erudit, cu privire la fiecare capitol, rând și principiu? Cu toate acestea Biblia este în continuare iubită, citită și studiată de milioane de oameni.”
(Preluat din Cartea care poate schimba lumea. Mit sau adevăr?!, de Florian Stoica)
Lasă un răspuns