o prezentare științifică de la Science și NASA
O temă preferată de către ficțiunea științifică este portalul – o deschidere extraterestră în spațiu sau timp care leagă călătorii de tărâmuri îndepărtate. Un portal bun este o comandă bună, un ghid, o ușă în necunoscut, numai dacă aceasta într-adevăr există.
Un cercetător de la Universitatea din Iowa finanțat de Nasa a aflat cum să le găsim. “Le numim puncte X sau regiuni de difuzie ale electronilor”, explică Jack Scudder de la Universitatea din Iowa, specialist în fizica plasmei. Ele sunt locurile în care câmpul magnetic al Pământului se conectează la câmpul magnetic al Soarelui. Astfel se formează o cale neîntreruptă care duce de la planeta noastră la atmosfera Soarelui, la 93 de milioane de kilometri distanță.
Observațiile navei spațiale Themis ale NASA și sondele spațiale trimise din Europa sugerează că aceste portale magnetice se deschid și se închid de zeci de ori în fiecare zi. Ele sunt de obicei situate la câțiva zeci de mii de kilometri de Pământ, unde câmpul geomagnetic întâlnește vântul solar. Majoritatea portalelor magnetice sunt mici și de scurtă durată. altele absorb particule energetice vaste și continue. Particulele energetice pot curge prin deschideri încălzind atmosfera superioară a Pământului, provocând furtuni geomagnetice și lumina în cazul aurorei boreale.
NASA a planificat o misiune pentru a studia fenomenul în anul 2014, numită “MMS” (Misiunea Multiscalară Magnetosferică). Echipată cu particule energetice detectoare și cu sensori magnetici, cele patru nave spațiale s-au împrăștiat în magnetosfera Pământului. Ele au înconjurat portalele magnetice pentru a vedea cum funcționează acestea. A fost doar o singură problemă: de a le găsi. Portalele magnetice sunt invizibile, instabile și greu de sesizat. Se deschid și se închid fără a se încălzi și “nu sunt indicatoare care să ne conducă la ele”, notează Scudder.
În realitate, există indicatoare pe care Schudder le-a găsit deja. Portalele magnetice se formează prin procesul de reconectare magnetică. Linile forței magnetice de la Soare și Pământ se îmbină și se unesc pentru a crea deschiderile. Punctele X sunt de fapt nodurile formate în urma încrucișărilor. Îmbinarea bruscă a câmpului magnetic poate propulsa jeturi de particule încărcate din punctul X, creând o zonă de difuzie electronică.
Pentru a repera cu precizie acest eveniment, Scudder s-a uitat la datele obținute de la o navă spațială care a orbitat în jurul Pământului cu mai mult de zece ani în urmă. Scudder a spus că la sfârșitul anului 1990, nava spațială NASA Polar a petrecut ani în magnetosfera Pământului. În acest timp a întâlnit multe puncte X, în timpul misiunii sale. Datorită faptului că Polar era dotată cu senzori similari cu cei ai MMS, Scudder a decis să vadă cum arată un punct X la Polar. “Folosind datele de la Polar, am găsit cinci combinații simple ale câmpului magnetic și ale măsurătorilor punctelor energetice care ne arată când traversăm un punct X sau o regiune de difuzie electronică. O singură navă spațială, dotată corespunzător, poate face aceste măsurători.”
Aceasta înseamnă că un singur membru al constelației MMS poate găsi un portal și să-i alerteze și pe ceilați membri ai constelației.
Cei care au planificat misiunea au crezut că MMS ar trebui să petreacă cam un an pentru a învăța să găsească portale înainte de a putea fi studiate. Munca lui Scudder a scurtat acest proces, permițându-i lui MMS să meargă la lucru fără întârziere.
Este scurtătura demnă de cel mai bun portal de ficțiune, numai că de data aceasta portalele sunt reale. Și cu noi indicatoare, știm cum să le găsim.
Referințe:
- https://www.nasa.gov/mission_pages/sunearth/news/mag-portals.html
- Vezi articolul „Un cercetător de la Dunlap susține că suntem înconjurați de o structură tunel” (West, J.L., Landdecker, T.L., Gaensler, B.M, Jaffe, T., Hill., A.S. A Unified Model for the Fan Region and the North Polar Spur: A bundle of filaments in the Local Galaxy. October, 2021.)
Lasă un răspuns