Cursul „Daniel – profeții din trecut pentru prezent” are loc în fiecare vineri din luna octombrie 2021, la ora 16, la CATTIA (Centrul de Afaceri, Transfer Tehnologic și Incubator de Afaceri), din Brașov. Pentru înscrieri, vă rugăm să completați Formularul de înscriere.
Cartea Daniel este o carte profetică scrisă în secolul al VI-lea i.Hr, de către Daniel, un evreu dus în exil în Babilon. Cartea are două secțiuni majore. Prima este o narațiune istorică și relatează despre Daniel și prietenii lui . A doua jumătate prezintă vise și viziuni despre viitor și este, în primul rând, material profetic cu caracter predictiv. Nu poți citi cartea Daniel fără să înțelegi mesajul clar că Dumnezeu este suveran și că Împărăția Lui este veșnică. El guvernează evenimentele vieții individuale și este suveran asupra întregii istorii. Acest mesaj le-a adus mângâiere și încurajare evreilor din zilele lui Daniel și tuturor generațiilor care s-au perindat prin incertitudinile fiecărei epoci a istoriei.
Capitolul 1 – Rezumat
Capitolul 1 prezintă cadrul istoric al cărții si temele care sunt dezvoltate in capitolele următoare. Începe cu un test al credincioșiei si rezultatele acestuia. Evenimentul a avut loc în anul 605 i.Hr., după victoria de la Carchemis a armatei babiloniene conduse de Nebucadnețar împotriva armatei egiptene.
Exilul babilonian al iudeilor din regatul de sud (Iuda) s-a datorat apostaziei lor (2 Cronici 36:15,16; Ier 7:4; 2 Cronici 36:21).
Structura capitolului: (1) Înfrangere (1:1,2)
(2) Instruire (1:3-5)
(3) Statornicie (1:6-16)
(4) Biruință (1:17-21)
- Înfrangere (1:1,2)
Înfrângere (1:1,2)
În al 3-lea an al domniei lui Ioiachim (605 i.Hr.), care era primul an al domniei lui Nebucadnetar (605-562 i.Hr.), Ierusalimul s-a supus puterii neo-babiloniene. Era sfârșitul independenței politice a dinastiei davidice. O parte din vasele Casei Domnului au fost duse la Babilon, ca trofee ale biruinței si semn al superioritătii zeilor Babilonului asupra Dumnezeului lui Israel.
Urmașii lui Avraam au fost duși în țara din care Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să iasă (Genesa 12:1-3). Dacă drumul lui Avraam a fost un drum al credinței, cel al descendenților săi duși in exil a fost un drum al necredinței.
Cele trei invazii ale Ierusalimului de către babilonieini:
- 605 î.Hr. (2 Impărați 24:1,2; 2 Cronici 36:5-7), când Daniel și alți iudei de viță nobiliară au fost duși în exil;
- 597 î.Hr. (2 Impărați 24:10-14; 2 Cronici 36:10), când Ioiachim, prinți si preoți, profetul Ezechiel si alți iudei au fost dusi în Babilon;
- 586 î.Hr. (2 Impărați 25:1-21; 2 Cronici 36:17-20), când împăratul Zedechia si restul poporului, cu excepția celor foarte săraci, au fost duși in exil.
Nebucadnețar a fost unealta lui Dumnezeu (Ieremia 27:6) în administrarea unei pedepse corective poporului Său necredincios. În aparență, zeii Babilonului i-au învins pe iudei si pe Dumnezeul lor. Apoi, a devenit clar ca Dumnezeul lui Israel este în control mereu si pentru totdeauna (Daniel 4; 5; 6; etc.).
- Instruire (1:3-5)
Istruire (1:3-5)
Daniel si prietenii săi (Hanania, Mișael si Azaria) au găsit înțelegere la căpetenia famenilor („saris” inseamna „eunuc”, uneori oficial al curții în sens general). Tinerii iudei „de neam împărătesc” studiau „scrierea si limba Haldeilor” (limba akkadiană, sumeriană ca limbă religioasă si aramaica, limba pentru comerț si diplomație). Programa cuprindea, de asemenea, matematică, astrologie si interpretarea viselor si semnelor. Instruirea lor specială avea în vedere promovarea lor în slujba de dregatori la curtea împăratului și/sau oameni de legătură in cazul repatrierii lor. Pentru Daniel si prietenii săi a fost o ocazie ca să mărturisească despre Dumnezeul lor.
Statornicie (1:6-16)
Daniel si prietenii săi erau deciși să rămână credincioși față de Dumnezeul lor si să reziste la procesul de deculturalizare a lor ca israeliți. Numele lor teoforice (purtătoare de Dumnezeu) (daniye’l = Dumnezeu este judecătorul meu; hananiyah = Yahweh este îndurator; mishael = cel ce este ce este Dumnezeu si azariyah = Yahweh a ajutat) au fost schimbate în nume teoforice babiloniene (Beltșațar, Șadrac, Meșac si Abednego). Daniel le-a distorsionat aceste nume, ca un gest de respingere a schimbării numelor lor iudaice.
Daniel si cei trei tovarași ai săi s-au decis pentru hrană vegetariană, din motive dietare, politice si religoase:
- Motivație dietară: sa nu se spurce cu carnea unor animale necurate (Leviticul 11; Deuteronomul 14); carnea să nu fie cu sânge (Genesa 9:4; Leviticul 17:10-14), iar vinul nu avea o recomandare prea bună (Proverbele 20:1; Ieremia 35).
- Motivație politică: servirea mesei împreună cu cineva însemnă părtașie cu el, legământ, loialitate si a fi una cu el (Genesa 31:43-46; Exodul 24:7-11).
- Motivație religioasă: animalele erau sacrificate în cinstea zeilor păgâni. Cei 4 așteptau darurile bune si înțelepciunea de la Dumnezeul cel adevărat, nu de la zeii păgâni.
Rezultatul testului a confirmat providența divină.
- Biruința (1:17-21)
Biruința (1:17-21)
Înfrângerea poporului Israel de către babilonieni era în contrast cu biruința lui Daniel si a prietenilor săi în Babilon (in perioada celor 10 zile, în cuptorul încins, în groapa cu lei si în ascensiunea lor politico-administrativă si religioasă). Dumnezeu a fost în control tot timpul. El le-a dat celor 4 înțelepciune, iar lui Daniel înzestrări profetice. Înțelepciunea de la Dumnezeu era superioară înțelepciunii dobândite de Haldei prin magie si vrăjitorie. Marduk (Bel) era zeul înțelepciunii la babilonieni, dar Daniel si prietenii săi știau că adevarata ințelepciune vine de la Yahweh. Numele celor 4 apare si reapare în varianta lor ebraică, exprimând codificat triumful lui Yahweh.
Daniel a rămas la curtea regală babiloniană până în primul an al domniei lui Cir II (539 i.Hr.). Lui Daniel i s-a dat să vadă căderea Imperiului babilonian și sfârșitul exilului poporului său. Triumful său si al prietenilor săi la începutul exilului s-a reeditat prin eliberarea poporului său dupa 70 de ani de robie (Ieremia 25:8-11; 29:10).
Sumarul învățăturilor din daniel cap.1
- Dumnezeu este în control
- Controlul divin nu anulează voința, alegerea, responsabilitatea si inițiativa umană (1:11).
- Marile daruri ale lui Dumnezeu presupun o mare credincioșie din partea noastră (Mervyn Maxwell).
- Daniel si prietenii săi, într-un mediu multicultural, au știut cum să acționeze în tensiunea dintre a fi asimilați sau a fi separați, adică, a fi in lume si, totuși, nu din lume (Ioan 17:11-16). Au avut curajul să stea pentru principiile lor. Loialitatea lor față de Dumnezeu a precedat biruința lor. Ei rămân niște modele cu privire la cum să traiești într-o cultură străină.
- Există un paralelism interesant între viața lui Iosif în Egipt si viața lui Daniel si a prietenilor săi în Babilon (Genesa 39 si 41; Daniel 1 si 2). De asemenea, există o aplicabilitate istorico-profetică pentru generația finală a urmașilor credincioși ai lui Hristos (Apocalipsa 13 – 19).
- Înțelepciunea vine de la Dumnezeu
- Ințelepciunea, ca virtute spirituală si etică, este darul lui Dumnezeu. Înțelepciunea ține de călauzirea divină, nu de simpla curiozitate intelectuală. Primatul lui Dumnezeu în viața noastră este începutul înțelepciunii.
- Daniel si prietenii săi au demonstrat că poți câstiga ințelepciune si prestigiu fără să pierzi sfințenia (John Goldingay).
- Înțelepciunea nu este o lecție pe care s-o invățăm, ci mai degrabă o relație cu Dumnezeu de care să ne bucurăm (Proverbele 8:17).
- Biruința finală este a lui Dumnezeu si a celor credincioși Lui
- Biruința celor 4 tineri în Babilon, sfârșitul exilului de 70 de ani si căderea Babilonului anunțau biruința finală a lui Dumnezeu si a copiilor Săi credincioși.
- Cartea profetului Daniel ne deschide pespectiva biruinței finale a lui Dumnezeu si a poporului Său (Daniel 2; 7; 11; 12).
- Istoria lui Daniel în Babilon este istoria providenței. În providență, succesul este darul lui Dumnezeu. Succesul nu este o destinație, ci o călatorie, este umblarea cu Dumnezeu.